EXPLOZIV! Afacerile imobiliare care vor rupe Iasul in bucati: terenuri si cladiri din domeniul public ajung in mainile strainilor

de Daniel Vlas, BZI

• Una dintre cele mai mari afaceri imobiliare din ultimii ani este pe cale sa se produca la Iasi • Municipalitatea este pe cale sa piarda terenuri si cladiri aflate in patrimoniul public, din cauza unei intelegeri facute pe ascuns in dauna cetatenilor • Pierderile sunt estimate la zeci de milioane de euro, asta in dauna municipiului Iasi si in favoarea unei corporatii franceze care este pe cale sa preia mai multe obiective de mare importanta din Iasi

Ies la iveala noi amanunte incendiare despre jaful facut de straini la Iasi. Compania franceza Veolia este aproape sa dea o lovitura de proportii la Iasi. Municipalitatea este pe cale sa piarda terenuri si cladiri aflate in patrimoniul public, din cauza unei intelegeri facute pe ascuns, in dauna cetatenilor.
Pe 1 iulie 2016, Veolia Energie Iasi SA (fosta Dalkia Termo) îsi extindea obiectul de activitate; dintre acestea, trei atrag atentia: tratarea si eliminarea deseurilor, decontaminare si dezvoltare/promovare imobiliara. Altfel spus, francezii intra in afaceri imobiliare din acest an. 
 

Pana la a dezvolta acest subiect, nu trebuie uitat faptul ca în 2012, municipalitatea condusa de primarul de atunci, Gheorghe Nichita, punea ca garantie, pentru buna derulare a contractului de asociere cu Veolia/Dalkia, zeci de terenuri si cladiri –garantii patrimoniale pentru creditele pe care, la acea vreme, Veolia se angaja a le accesa pentru buna functionare a termoficarii.
 

Se pregateste, acum, Veolia sa execute garantiile – printre care se numara si celebra „piramida a lui Dubet”? Data fiind secretomania ce caracterizeaza firma, este chiar posibil sa asistam nu doar la vânzarea peste noapte a unor terenuri din cele circa 80 de hectare (la atât se ridica, cumulat, terenurile puse garantie de municipalitate – cu o valoare de piata de aproximativ 120 milioane de lei), ci si sa vedem cum Veolia devine si operator de incinerator deseuri. Cu atât mai mult cu cât situatia firmei este dezastruoasa – însa un dezastru cu accente penale.
 

Dezastru de sute de milioane
 

Singurul an în care Veolia/Dalkia a obtinut profit este 2012: 2,58 milioane lei, profit brut. În 2013, pierderile au fost de 12,7 milioane lei; în 2014, de 12,19 milioane, iar în 2015 pierderile cresc usor – 12,7 milioane lei. Pierderi relativ constante, pe fondul diminuarii constante a cifrei de afaceri – fapt ce denota ca festivismul gaunos afisat de termoficantii francezi nu e acoperit de realitate: valul de debransari continua si lasa firma de termoficare fara clienti pe care sa-i jefuiasca legal.
 

La toate acestea, se adauga celebra redeventa, de la plata careia firma a fost scutita timp de 5 ani – însa, în 2017, Veolia va trebui achite finalmente cele 0,3 la suta dincifra de afaceri, inclusiv cea din anii anteriori. Pâna acum, pentru 2012-2015, însumat, redeventa a ajuns deja la 986.000 lei. Pentru o firma aflata în pierderi deja comparabile cu ale CET SA, greu de crezut ca primaria va vedea vreun ban. În plus, în 2016, Veolia Iasi trebuie sa returneze statului circa 6,8 milioane lei – reprezentând supracompensarea, în 2015, a productiei de energie electrica si termica.
 

Golanie uriasa cu gigacalorii
 

Prima mare golanie apare chiar inainte de înfiintarea legala a firmei Dalkia Iasi SA: pe 6 iulie 2012, primarul Nichita dadea în administrare, ca sef al municipalitatii, toate bunurile si tot patrimoniul CET SA unei firme... care NU EXISTA la data semnarii contractului – respectiv catre Dalkia Termo SA Iasi SA; firma a fost înfiintata cu peste o luna mai târziu, respectiv pe 14 august 2012!
 

În 2013, CET II Iasi, admnistrata de Dalkia/Veolia obtinea autorizatiile de mediu pentru producerea energiei electrice si termice în cogenerare; astfel ca CET II Iasi, ca si Dalkia, intra în schema ajutorului de stat menit a ajuta fostele CET-uri si producatorii sa treaca la cogenerare. În 2015, pe tot anul, Veolia Iasi SA obtinefonduri importante din acest ajutor de stat si intra pe schema de acordare a bonusurilor.

Ce înseamna bonus si supracompensare?
 

Producatorii de energie electrica si termica în cogenerare primesc lunar, pentru fiecare unitate de energie electrica (exprimata în MWh), produsa în cogenerare de înalta eficienta si livrata în retelele electrice ale Sistemului Energetic National, o suma de bani denumita “bonus” - diferenta dintre costurile si veniturile realizate în obtinerea respectiv vânzarea energiei electrice si termice.
 

La evaluarea costurilor de producere rata rentabilitatii maxim admisa este de 9 la suta. ANRE verifica anual daca din acordarea bonusului producatorii de energie înregistreaza o "supracompensare" a activitatii de producere în cogenerare, "supracompensarea" fiind definita drept cuantumul valoric al ajutorului acordat ce depaseste suma necesara acoperirii TOTALE a costurilor aferente desfasurarii activitatii de producere a energiei electrice si termice în cogenerare, inclusiv a ratei rentabilitatii de 9%, determinat cu luarea în considerare a veniturilor rezultate din vânzarea energiei electrice si termice produse în cogenerare.
 

Ajutoarele care duc la supracompensarea activitatii producatorilor se returneaza.

Ca atare, pe scurt: Bonus este diferenta dintre pretul de productie si cel de vanzare a TUTUROR energiilor (electrica si termica) produse în cogenerare si vândute pe piete specifice.

Supracompensarea reprezinta sumele ce trec de acoperirea TUTUROR costurilor de productie în cogenerare a energiei termice si electrice.
 

În 2016, ANRE descopera ca Veolia Energie Iasi SA a primit, în 2015,supracompensari de 6,8 milioane de lei – sume ce vor trebui returnate statului. Per total, de la stat, ca bonusuri, Veolia Energie Iasi SA a primit 30.102.400 lei – sume care au acoperit, practic, diferentele dintre preturile obtinute la vânzarea produselor (MWh – energie electrica, si GigaCalorii – pentru energie termica) si costurile de productie.
 

Ca atare, odata productia vânduta (deci cu sume încasate sau încasabile) si cu diferetele de cost acoperite si de asemenea platite, Veolia Energie Iasi SA ar fi trebuit sa fie pe profit, si nicidecum în pierdere.

Concluzia? Faptul ca Veolia este în pierdere arata ca fie sunt desfasurate activitati consumatoare de fonduri, fara corespondent în preturi (deci devoratoare de profit), fie Veolia Energie Iasi vinde energie care nu este produsa în cogenerare.
 

Fonduri europene facute scrum
 

În 2010, CET devenea tinta unui ambitios program de investitii pentru modernizare:Primaria Iasi obtinea 61 de milioane de euro, fonduri europene, pentru investitii în cazanele de la CET, în infrastructura anexa si în sistemul de distributie – practic, investitii în reducerea noxelor emise si modernizare. Termen – 5 ani.

În 2016, Primaria descopera ca investitiile nu au fost finalizate – în ciuda fondurilor consistente – si aloca alte alte 5,8 milioane lei pentru finalizarea lucrarilor proiectului „Reabilitarea sistemului de termoficare, în vederea conformarii cu standardele de mediu si eficienta energetica”. Termenul de finalizare a lucrarilor din proiect – 30 iunie 2016.
 

Evident, lucrarile nu au fost finalizate; în martie 2016, Veolia scoate la licitatie noi lucrari de modernizare la turbina 1 tip DSL50, de la CET II Holboca. Motiv: o noua configuratie tehnologica a sistemelor astfel încât Veolia Energie Iasi SA sa poata fi declarat „furnizor de servicii de sistem tehnologic”. Termen – 1 an.

Concluzia? Cei care au facut lucrari de modernizare ale cazanelor de la CET au lucrat dezastruos, lucru confirmat de un raportul Green Peace Romania „Starea centralelor pe carbune din Romania în 2016”.

Iata ce se spune despre CET II Holboca, operata de Veolia Energie Iasi, centrala la care de 5 ani, cu ajutorul fondurilor europene, s-a lucrat pentru modernizare, reducerea emisiilor de dioxid de carbon si sulf, a noxelor si a pulberilor:

„CET II a obtinut derogare pentru dioxid de sulf si noxe (de la limitele admise prin lege, n.r.). Pentru trimestrul IV 2015, termocentrala a raportat depasiri la emisiile de dioxid de sulf la cos si de asemenea la emisiile masice anuale de oxizi de azot (noxe). Pentru aceste emisii a fost acordata o derogare conform Planului National de Tranzitie, ramânând valabile limitele de emisie reglementate prin autorizatia integrata de mediu. Pentru pulberi trebuie sa respecte limitele prevazute de Legea 278/2013, Anexa V, partea 1. Conform rapoartelor de monitorizare comunicate pentru trimestrul I 2016 aceste limite sunt depasite la oxizi de sulf (473 fata de 400 mg/mcl limita maxima)”.
 

Concluzia este neta: „din 11 termocentrale (din Romania, n.r.), doar 2 functioneaza legal – Isalnita si Rovinari”. CET II Holboca figureaza într-un tabel care ar trebui sa puna municipalitatea pe gânduri: centrala nu functioneaza legal si nu respecta limitele de emisii! Adica au fost cheltuite, de-a surda, zeci de milioane de euro... Vaca de muls, pe aburi...
 

CET a fost devalizata, ani la rând, sub guvernarea Nichita, într-un stil fabulos. Exemplu: în 2008, în plina vrie financiara, CET SA Iasi scotea la licitatie aiuritorul contract denumit „Reparatie Nivel 3 cazan 420 t/h pe lignit, partea metalica, etansare arzatoare praf carbune cazan nr. 5”, al carui obiect era... „promovarea activitatilor de informare si publicitate rezervate evenimentelor sportive desfasurate pe plan local”! Tradus liber, pentru 172.000 de lei, CET Iasi îsi facea reclama, cu bannere, pe stadionul Copou.
 

Dupa venirea francezilor de la Dalkia/Veolia, lucrurile au continuat cam în aceeasi maniera. În 2011, CET îsi schimba pompele de transport din CET 1 si CET 2, pe 8,27 milioane de lei, cu ajutorul firmei ROMIB SA Tunari – firma cunoscuta ca distribuitor de pistoale de vopsit sau pentru vânzarea de articole „casa si gradina”.
 

Însa adevaratele tunuri au iesit la iveala ceva mai târziu, si arata motivul real pentru care municipalitatea lui Nichita a pus la dispozitia Dalkia, ca garantie, câteva hectare si zeci de cladiri: împrumuturile garantate de Dalkia Termo Iasi si firma-mama Dalkia Romania, în favoarea unei oarecare C-Gaz Energy & Distributie SRL Bucuresti. Suma – 23 milioane de lei, acordata în sptembrie 2014 firmei bucurestene. Alaturi de firmele Dalkia, tot ca garant, apare si Apanova SA Bucuresti – la care Dalkia (acum Veolia) este actionar.

Cine e C-Gaz & Energy? O firma de snapani, majoritatea cu conexiuni în afacerile cu gaz si energie, ale caror legaturi trec prin politica si ajung la serviciile secrete; ultima isprava cunoscuta a celor de la C-Gaz & Energy este o „gaura” de 9 milioane de euro facuta cadou celor de la CET Bacau – care a intrat de altfel în insolventa.

Asemanarile cu Iasul sunt izbitoare...

 Veolia Energie Iasi SA: firma ce face parte dintr-un conglomerat cu pretentii. Produce gigacalorii, subventionate de municipalitate, si cumparate de un pret colosal de mare; recent, unul dintre auditorii energetici afirma ca pretul real al gigacaloriei prin cogenerare ar trebui sa fie de 5-10 ori mai mic. Productia de electricitate, vânduta în Sistemul Energetic National, este, la rândul ei, subventionata – si firma primeste zeci de milioane de la stat. Cu toate acestea, înregistreaza pierderi. Mai mult, Veolia cumpara carbuni în cantitati ce depasesc de 2-3 ori necesarul de încalzire.

În acelasi timp, firma-mama este cercetata penal pentru umflarea artificiala a pretului apei în Bucuresti, iar firma fiica nazuieste la activitati de „dezvoltare imobiliara”. Practic, Veolia se pregateste sa execute municipalitatea de garantiile imobiliare, pe care apoi sa le fructifice pe piata libera. Si uite asa, iesenii vor iesi din nou pagubiti dintr-o mega afacere imobiliara, care ar trebui anchetata de procurorii DNA. Vom reveni!